„Oamenii ăştia nu încercau oare nici un sentiment de recunoştinţă faţă de Pământul care zămislise diversele bogăţii deturnate de ei în scopuri nedemne? Puterea imaginaţiei lor se marginea pur şi simplu la intervalul micilor lor vieţi egoiste? Pierduseră orice urmă de iubire pentru planeta pe care se născuseră? Dacă ajungea la asemenea concluzii, viaţa n-ar mai fi fost de suportat! N-ar mai fi avut nici o valoare faptul că aparţinea rasei umane”.
Cu aceste întrebări în cap Creohan, personajul principal din Să prinzi o stea căzătoare porneşte, asemeni lui Diogene,... citeste mai mult
… sa completati chestionarul acesta!
Nu durează mult şi nu doare (prea tare). Plus că ne ajută să ne dăm seama care sunt genurile voaste favorite de Science Fiction şi Fantasy.
Şi promitem să folosim informaţiile strânse pentru bine, nu pentru rău.
Read More →
Pentru cei care cred în originea extraterestră a umanităţii, trilogia lui Brunner (Victimele novei) le va da câteva argumente în plus cu care să îşi susţină discuţiile înflăcărate în faţa unei beri cu amicii. Şi să scotocească prin istoria umanităţii în căutarea figurilor speciale de genul lui Da Vinci, posibil agent al Corpului Galactic, care dau din când în când câte un impuls civilizaţiei ca să mai iasă din bezna în care s-a scufundat după atâtea secole de la colonizare.
Ordinea în care au fost scrise operele este şi cea în care mi-au plăcut: Răzbunătorii... citeste mai mult
Înainte de a citi povestirea aceasta, contactul meu cu Harlan Ellison se rezuma la o introducere la un antologie pulp (Pulp – The Villains), o bandă desenată adaptată după o poveste (Demon With a Glass Hand) şi un joc video de prin 1995 (I Have No Mouth And I Must Scream) cu povestirea adiacentă. Pot spune că nu m-a dezamăgit niciodată, dar până acum nici o proză de-a lui nu m-a făcut să-i citesc şi alte opere. Am fost foarte impresionat de jocul „I Have No Mouth…” dar lectura povestirii a lăsat de dorit. Am citit despre premiile pe care le-a primit, despre ecranizări... citeste mai mult
După ce Mobilul nu m-a convins pe deplin, am luat unul dintre volumele clasice ale lui King – The Shining, apărut pentru prima dată în 1977 şi popularizat de nu mai puţin celebra ecranizare a lui Stanley Kubrick cu Jack Nicholson.
Recunosc, am văzut filmul înainte să citesc cartea, acum câţiva ani, însă asta doar mi-a sporit interesul pentru romanul lui King şi totodată pentru filmele lui Kubrick.
The Shining are in prim plan o familie mică (mamă, tată, fiu), modestă (ca multe altele din cărţile regelui), dar cu aspiraţii mari. Jack Torrance este un fost profesor, scriitor... citeste mai mult
Când am deschis Reţelele infinitului am crezut că mai există o speranţă ca omenirea să rezolve una dintre problemele ce mă preocupă intens în ultimele luni. Locuiesc la vreo 2000 km depărtare de casă şi un aparat precum skelterul mi-ar prinde foarte bine ca să mă “teleporteze” aproape instantaneu dintr-un loc în celălalt. Dar speranţa mea a durat destul de puţin pe măsură ce dădeam paginile. Ideea călătoriei instantanee e veche şi intens folosită în multe dintre SF-uri. Fiecare autor rezolvă problema aşa cum crede el mai bine, înzestrându-şi personajele cu puterea... citeste mai mult
Odată ce Gardner Dozois a popularizat, prin anii ’80, termenul „cyberpunk”, au apărut o sumedenie de derivaţii, de la „biopunk” (care introduce nanotehnologia, experimentele biologice sau sociale) la „elf-punk” (care face cumva şi introduce elfi în poveste). Denominaţiile sunt numeroase şi unele relativ ilare, dar probabil cea mai renumită derivaţie de la acest gen al ficţiunii speculative este aşa-numitul steampunk. Zeppeline, aerostate, motoare cu abur, ochelari de protecţie, trăsuri şi jobene – steampunk-ul introduce cititorul în atmosfera epocii victoriene, aşa... citeste mai mult
În a sa Istorie a SF-ului modern, Jacques Sadoul spune despre Oile privesc în sus a lui Brunner că ne “dă o viziune realistică şi terifianta a unui viitor foarte probabil”. Dincolo de aceste cuvinte, romanul este una dintre distopiile apocaliptice cele mai pesimiste pe care mi-a fost dat să le citesc.
Într-o societate în care degradarea a ajuns la cote extreme, în care cel mai sănătos individ suferă cel puţin de astm şi câteva alergii, unde nici măcar nu se poate respira liber iar vederea soarelui sau a cerului reprezintă fenomene de cronică, americanii asimilaţi unui... citeste mai mult
De Neil Gaiman v-a tot povestit Cristi încă de acum patru ani, pe când autorul era destul de necunoscut publicului român şi a acoperit cam toate operele autorului: începând de la primele încercări ale sale în materie de roman – „Good Omens” (scris în colaborare cu Terry Pratchett), „Neverwhere” sau „Stardust” (care a beneficiat şi de o ecranizare cu Claire Danes, Michelle Pfeiffer si Robert de Niro), la deja celebrul roman „American Gods” urmat de „Anasi Boys”. Ar mai fi de menţionat şi volumul de povestiri scurte „Fragile things” sau mai nou-apărutul... citeste mai mult
Dacă Asimov e cunoscut în principal pentru romanele epice despre Fundație și Roboți, eu consider una din povestirile lui mai rar menționate drept cea mai bună realizare a sa, prefațând în același timp celelalte cicluri mai extinse într-un mod interesant. La prima vedere, „Sfârșitul Eternității” e un viitor alternativ complet independent și poate fi parcursă fără nici o cunoștință despre celelalte opere ale lui Asimov. Poate și gradul mare de originalitate a contribuit atât la relativa obscuritate cât și la calitatea ei.
Chiar mai ambițioasă decât Fundația, Eternitatea... citeste mai mult
